Există un moment în care cuvintele omenești nu mai ajung. Când cineva drag primește diagnosticul de cancer, primul impuls poate fi tăcerea sau strigătul — și amândouă sunt rugăciune, chiar dacă nu știm încă să le numim astfel. Boala grea nu este semnul că Dumnezeu a uitat de noi, ci, uneori, locul unde El Se face mai simțit decât oriunde altundeva.
Tradiția ortodoxă nu promite că rugăciunea va schimba neapărat diagnosticul medical. Ea ne învață însă că rugăciunea îl pune pe cel bolnav în mâinile lui Dumnezeu — și că acolo este locul cel mai sigur cu putință.
Suferința, boala și nădejdea creștinului
Sfânta Scriptură nu ocolește tema suferinței. Psalmistul strigă: „Din strâmtorare am chemat pe Domnul și m-a auzit și m-a scos la loc larg” (Ps. 117:5). Apostolul Pavel, el însuși purtător al unei „boli trupești” (Gal. 4:13), scrie: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12:10). Nu este o vorbă de consolare ușoară — este o realitate duhovnicească trăită în trup.
Boala, fie ea cancer sau altă suferință grea, nu este pedeapsă dumnezeiască. Mântuitorul Însuși lămurește aceasta când ucenicii Îl întreabă despre orbul din naștere: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui” (In. 9:3). Suferința poate deveni loc al sfințeniei atunci când este trăită în comuniune cu Hristos Cel răstignit și înviat — și, după cum ne arată viața Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre cei născuți din femeie (Mt. 11:11), Dumnezeu nu Își abandonează slujitorii nici în ceasul cel mai greu.
Rugăciune pentru un bolnav de cancer
Aceasta nu este o formulă magică. Este un strigăt al inimii care știe că Dumnezeu ascultă:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-l (miluiește-o) pe robul (roaba) Tău (N.), care zace în boală grea. Tu, Care ai vindecat orbii, surzii și leproșii, Cel Care ai plâns la mormântul lui Lazăr — Tu știi ce înseamnă durerea. Priveşte cu milostivire spre trupul și sufletul lui (ei). Dă doctorilor înțelepciune și mână liniștită. Dă bolnavului (bolnavei) răbdare, nădejde și simțirea prezenței Tale în fiecare clipă. Și fie voia Ta, nu a noastră — căci Tu singur știi ce este spre mântuire. Amin.”
Puteți rosti această rugăciune dimineața și seara, în privegherea de noapte lângă patul bolnavului, sau în biserică, aprinzând o lumânare cu numele celui drag.
Sfântul Nectarie — ocrotitorul celor bolnavi de cancer
Printre sfinții grabnic-ajutători ai Ortodoxiei, Sfântul Nectarie din Eghina este cunoscut în mod deosebit pentru mijlocirea sa înaintea lui Dumnezeu pentru cei bolnavi de cancer. Mărturiile despre tămăduiri prin rugăciunile sale sunt numeroase în lumea ortodoxă greacă și română. El a îndurat el însuși umilinți și nedreptăți în timpul vieții pământești, iar trecerea sa la cele veșnice a fost marcată de o smerenie desăvârșită. Nu a câștigat nimic prin putere proprie — ci prin totală predare în fața lui Dumnezeu.
Rugăciunea adresată lui nu garantează vindecarea trupească — Dumnezeu rânduiește mai presus de înțelegerea noastră — dar aduce mângâiere, pace și, uneori, prin voia lui Dumnezeu, și tămăduire trupească.
Cuvinte de nădejde pentru cei care stau alături
Dacă ești cel care veghează lângă patul unui bolnav de cancer, știi că uneori nu știi ce să spui. Și nu trebuie să spui nimic. Prezența tăcută, mâna strânsă, o lumânare aprinsă în biserică — acestea sunt și ele rugăciune.
Nădejdea creștinului nu este că boala va dispărea neapărat, ci că nici în mijlocul bolii nu suntem singuri. „Chiar dacă voi umbla în valea umbrei morții, nu mă voi teme de rău, că Tu ești cu mine” (Ps. 22:4). Aceasta este temelia rugăciunii pentru orice bolnav: nu magia cuvintelor, ci comuniunea cu Dumnezeul Cel Viu, Care poartă împreună cu noi crucea fiecărei zile.
