Boala vine fără veste și sfâșie liniștile pe care le construiam cu grijă. Când diagnosticul cade greu, când tratamentele se înlănțuie fără răspuns, sufletul ortodox caută, aproape instinctiv, un ocrotitor ceresc. Nimeni nu a adunat în jurul mormântului său mai mulți bolnavi decât Sfântul Nectarie de Egina — episcopul smerit care a suferit nedreptatea cu răbdare și a murit în sărăcie, pentru ca după moarte să izvorască mir și vindecare.
Sfântul Nectarie — omul care a cunoscut suferința
Sfântul Nectarie s-a născut în 1846 în Silivria, Tracia. A ajuns Mitropolit de Pentapole, în Egipt, dar a fost calomniat și îndepărtat din scaun fără judecată dreaptă. Nu s-a apărat, nu a căutat răzbunare — a tăcut și a slujit mai departe ca profesor de teologie la Atena, apoi ca întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime din Egina. A murit în 9 noiembrie 1920, în sărăcie desăvârșită. Când i-au dezbrăcat haina pentru a-i pregăti trupul, martori oculari mărturisesc că pe patul de lângă el un bolnav paralizat s-a ridicat în picioare.
Această mărturie vie a fost confirmată de Biserică, care l-a canonizat în 1961. De atunci, an de an, mii de pelerini — mulți purtând diagnostice grele, unii cu boli fără leac omenesc — se îndreaptă spre Egina cu o singură rugăciune: „Sfinte Nectarie, ajută-mă!”
Ce spune Sfânta Tradiție despre rugăciunea de vindecare
Rugăciunea de vindecare nu este o formulă magică, nici o tranzacție cu cerul. Sfânta Scriptură ne luminează cu claritate: „Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iac. 5:14). Vindecarea sufletului și vindecarea trupului sunt legate indisolubil în înțelegerea ortodoxă a omului. Ne rugăm pentru sănătate pentru că Dumnezeu voiește mântuirea și desăvârșirea noastră, nu pentru că suferința este ceva ce trebuie eliminat cu orice preț.
Sfântul Nectarie însuși a suferit în trupul său. Înainte de moarte, a îndurat boală grea, tratată insuficient și descoperită târziu. Această suferință personală l-a apropia de fiecare bolnav care îi cere ajutorul. El nu privește de departe durerea — o cunoaște din lăuntru.
Alți sfinți grabnic-ajutători vin alături în rugăciunea pentru cei suferinzi — Sfântul Efrem cel Nou este chemat și el cu nădejde de credincioșii aflați în încercări dintre cele mai grele ale vieții, dovedind că cerul nu rămâne surd la strigătul omului neputincios.
Rugăciunea către Sfântul Nectarie pentru vindecare
Iată o rugăciune pe care o poți rosti cu credință, dimineața sau seara, îngenuncheat înaintea icoanei sfântului:
„Sfinte Ierarhe Nectarie, minunate tămăduitor al bolnavilor, tu care ai cunoscut în viața ta suferința nedreptății și a bolii trupești, pleacă acum urechea ta la rugăciunea mea smerită. Cere pentru mine de la Milostivul Dumnezeu iertarea păcatelor mele, tărie în suferință și, de va fi spre folosul mântuirii mele, vindecare a bolii ce mă apasă. Fă-te mijlocitor înaintea tronului ceresc, ca Cel care a zis: «Cereți și vi se va da» (Mt. 7:7) să audă rugăciunea ta pentru mine, păcătosul. Amin.”
Cum să pregătești această rugăciune
- Spovedește-te și împărtășește-te cât de des îți îngăduie starea sănătății
- Aprinde o lumânare înaintea icoanei Sfântului Nectarie înainte de a rosti rugăciunea
- Roagă preotul tău să săvârșească Sfântul Maslu pentru tine sau pentru cel bolnav
- Dacă este cu putință, peregrinează la o mănăstire care păstrează moaște ale sfântului
Boala ca școală a smereniei
Sfinții Părinți nu au ocolit suferința — au îmbrățișat-o cu înțelepciune duhovnicească. Sfântul Ioan Gură de Aur scria din exil, bolnav și izgonit: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate.” Nu pentru că suferința este bună în sine, ci pentru că ea poate deveni cale de adâncire a rugăciunii, de desprindere de cele trecătoare și de apropiere de Dumnezeu.
Rugăciunea la Sfântul Nectarie nu înlocuiește medicina și nu ocolește îngrijirea medicală. Este adaosul duhovnicesc fără de care omul ortodox nu se poate vindeca deplin — vindecarea sufletului care pregătește și însoțește vindecarea trupului. Biruința finală asupra bolii și morții este biruința lui Hristos Cel Înviat, pe care sfinții o mărturisesc fiecare în felul lor — după cum arată biruința Sfântului Mare Mucenic Gheorghe asupra răului, toată cinstea sfinților se întoarce la același izvor: Hristos, Care vindecă și astăzi.
Îndrăznește, deci, să bați la ușa Sfântului Nectarie. El nu a refuzat pe nimeni.
