Când boala se așază în casă și nicio ușă de doctor nu mai pare să aducă alinare, inima ortodoxă știe unde să se îndrepte: la sfinții care au vindecat nu din știință omenească singură, ci din harul lui Dumnezeu. Sfinții Cosma și Damian — doctorii fără de arginți — sunt dintre acei sfinți la care creștinii ortodocși aleargă cu nădejde de veacuri, aducând rugăciunile lor cele mai adânci și mai dureroase.
Cine sunt Sfinții Cosma și Damian
Tradiția Bisericii ne-a păstrat amintirea mai multor perechi de sfinți purtând aceste nume, cinstiți în zile diferite de-a lungul anului liturgic. Cei mai cunoscuți în lumea ortodoxă sunt frații din Asia Mică, fii ai Sfintei Teodota — o mamă creștină care i-a crescut în credință după ce tatăl lor, păgân, a murit de timpuriu. Ei au învățat medicina, au primit darul tămăduirii de la Duhul Sfânt și au umblat prin cetăți și sate, vindecând bolnavi fără să primească nicio plată.
Aceasta nu era o alegere oarecare. Era ascultare de porunca Mântuitorului: „Tămăduiți pe cei bolnavi, curățiți pe cei leproși, izgoniți demonii; în dar ați luat, în dar să dați” (Mt. 10:8). De aceea se numesc „fără de arginți” — în grecește, Anargyroi: nu au primit argint pentru lucrarea lor. Argintul l-au schimbat pe ceva mai de preț: pe îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu, pe care o folosesc acum pentru cei care îi cheamă.
Taina vindecării: darul pe care nu îl poți cumpăra
Medicina pe care o practicau sfinții nu era separată de rugăciune. Ei vindecau cu mâinile și cu rugăciunea deodată, știind că orice tămăduire vine, în cele din urmă, de la Dumnezeu. Psalmistul o spune limpede: „El vindecă toate bolile tale” (Ps. 102:3). Doctorii fără de arginți erau unealta, mâna prin care Hristos Cel Milostiv atingea suferința oamenilor.
Această înțelegere schimbă modul în care ne raportăm la boală. Nu suntem abandonați în suferință. Există o ordine a milei în care Dumnezeu lucrează — uneori prin medici omenești, uneori prin sfinți, uneori direct, prin rugăciunea stăruitoare a celui bolnav sau a celor dragi lui. Sfinții Cosma și Damian ne amintesc că boala nu este sfârșitul nădejdii, ci uneori tocmai locul în care Dumnezeu Se face simțit.
Dacă sufletul tău poartă, alături de boala trupului, și povara întristării sau a lipsei de nădejde, rugăciunea pentru vindecarea depresiei și a deznădejdii poate fi un punct de început — căci trupul și sufletul nu se vindecă niciodată separat în înțelegerea ortodoxă.
Cum îi chemăm în rugăciune
Sfinții Cosma și Damian sunt chemați îndeosebi în:
- boli cronice și suferințe de lungă durată;
- situații în care medicina omenească a ajuns la limita ei;
- rugăciuni pentru copii bolnavi;
- vindecare după operații sau tratamente grele;
- boli ale ochilor și ale mâinilor, legate de îndeletnicirea lor de doctori.
Rugăciunea către ei nu are o formulă magică. Este o chemare sinceră, din inimă: „Sfinților doctori Cosma și Damian, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să miluiască sufletele noastre.” Aceste cuvinte, rostite cu credință și cu smerenie, ajung la tronul ceresc. Ei fac parte din acea oaste a sfinților care mijlocesc necontenit pentru noi — oaste cerească în slujba omului — împreună cu îngerii și cu toți cei plăcuți lui Dumnezeu.
Ziua lor de prăznuire
În calendarul ortodox român, Sfinții Cosma și Damian din Asia Mică sunt prăznuiți pe 1 noiembrie (stil vechi) / 14 noiembrie (stil nou). În această zi, dar și în orice zi de suferință, Biserica le cântă: „Sfinților doctori fără de arginți și făcători de minuni, cercetați neputințele noastre; în dar ați luat, în dar dați nouă.”
Încheiere duhovnicească
Boala este una dintre crucile cele mai grele pe care le poartă omul. Nu există răspunsuri simple la întrebarea „de ce?” — și nici nu e sarcina noastră să le găsim singuri. Sarcina noastră este să nu rămânem singuri în suferință. Sfinții Cosma și Damian ne arată că există o altă medicină: aceea a iubirii jertfitoare, a rugăciunii și a credinței că Hristos „a luat asupra Sa neputințele noastre și a purtat bolile noastre” (Mt. 8:17).
Cheamă-i cu credință. Ei aud.
