În ceasul nașterii, femeia trece printr-o încercare pe care nicio pregătire omenească nu o poate cuprinde pe de-a-ntregul. Trupul se deschide vieții, iar sufletul se întoarce spre cer cu o intensitate pe care puțini oameni o cunosc în afara acestui prag. „Femeia, când naște, are durere, pentru că a venit ceasul ei; dar după ce a născut pruncul, nu mai ține minte necazul de dragul bucuriei că s-a născut om în lume” (In. 16:21) — aceste cuvinte ale Mântuitorului arată că nașterea nu este doar un eveniment biologic, ci o taină a vieții care ține de planul lui Dumnezeu.
Nașterea în Sfânta Tradiție a Bisericii
Biserica Ortodoxă n-a lăsat niciodată femeia grea și mama în ceasul nașterii fără acoperire duhovnicească. Molitfelnicul — cartea slujbelor Bisericii pentru nevoile omului — cuprinde rugăciuni rânduite anume: rugăciunea pentru femeia grea în luna a opta, rugăciunea în cazul nașterii grele și rugăciunile de curățire de după naștere, prin care pruncul și mama sunt aduși în fața lui Dumnezeu.
Această grijă a Bisericii nu este o tradiție formală. Ea izvorăște din credința că viața omenească, de la zămislire, este în mâinile lui Dumnezeu: „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele” (Ps. 138:13). Fiecare prunc adus pe lume este o lucrare a lui Dumnezeu, nu o simplă întâmplare a firii.
Spre cine ne îndreptăm rugăciunea
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Cea dintâi ocrotitoare a femeilor în nevoie, și mai ales în ceasul nașterii, este Maica Domnului. Ea însăși a cunoscut taina maternității, iar mijlocirea ei pentru mamele în durere este neîncetată. Rugăciunea inimii — „Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-mă pe mine, roaba Ta” — este o invocare simplă și sinceră prin care femeia se pune sub acoperământul Maicii Domnului.
Dacă inima ta caută o rugăciune rostită cu credință în ceasuri de mare nevoie, rugăciunea către Maica Domnului pentru ajutor grabnic îți poate fi alături și în aceste clipe.
Sfinții ocrotitori ai celor în primejdie
Tradiția ortodoxă cunoaște sfinți care, prin viața lor, s-au arătat apropiați de cei aflați în primejdie trupească — Sfânta Muceniță Anastasia Farmacolitrița, Sfinții Mucenici Cosma și Damian, Sfântul Ierarh Nectarie. Curajul cu care sfinții au întâmpinat suferința, nedespărțindu-se de Dumnezeu nici în clipele cele mai grele — precum arată pilda Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în biruința sa asupra răului — ne întărește credința că Dumnezeu nu lasă pe nimeni singur în ceasul de cumpănă.
Cum să te rogi în ceasul nașterii
Nu există o formulă magică în rugăciunea ortodoxă. Ceea ce contează este inima curată, smerenia și încrederea în Dumnezeu. Câteva repere din Sfânta Tradiție:
- Înainte de naștere: Sfânta Împărtășanie (dacă este cu putință), ungerea cu untdelemn sfințit, rugăciunile din Molitfelnic citite de preot împreună cu mama.
- În ceasul nașterii: rugăciunea inimii — „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa” — rostită simplu, cu fiecare suflare, fără teamă.
- Familia care așteaptă: Acatistul Maicii Domnului sau Psalmul 90, rostiți acasă sau la biserică, în vreme ce mama se nevoiește.
Soțul, mama, rudele care așteaptă nașterea sunt chemați și ei la rugăciune. „Rugăciunea stăruitoare a dreptului mult poate” (Iac. 5:16) — această făgăduință a Apostolului Iacov ne arată că mijlocirea celor dragi are putere înaintea lui Dumnezeu.
Încheiere duhovnicească
Orice naștere este o taină în care omul se face colaborator cu Dumnezeu Însuși. Pruncul sănătos este un dar, nu o garanție pe care o putem smulge prin rugăciune — iar această distincție contează duhovnicește. Ne rugăm nu ca să forțăm voia lui Dumnezeu, ci ca să ne așezăm în ea cu toată ființa noastră, știind că El cunoaște mai bine decât noi ce este de folos.
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt un reazem în orice necunoscut: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice împrejurare, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciune și prin cerere, cu mulțumire” (Fil. 4:6). Mama care se roagă cu inima deschisă, care se încredințează Maicii Domnului și care primește pruncul ca pe un dar de la Dumnezeu — aceea naște nu doar un copil, ci și o bucurie care nu se va lua de la ea.
